Inima spre seară

Scriu versuri pe foaie , cu sânge pe mână
Când iubirea mă face să pășesc pe lună,
Când iubita se uita la mine și , parcă mă-ngână
Mă uit în ochii ei , glasul iubirii răsună.
Acum am aflat ce e suferința
Mă uit spre ea , mă-nvăluie umilința,
Mă uit spre cer , aștept biruința.
Durerea-mi e sfâșietoare
Totul de la o simplă-ndepărtare,
Și doare.

Mă uit în gol și simt că înnebunesc
În suflet doar sentimente, încerc să n-o rănesc,
Aș vorbi singur dar nu mai vorbesc
Tre’ să-ncetez să mă-nvinuiesc,
Nu sunt nebun, dar cred c-o zăpăcesc
Am un suflet mic și-aștept să cresc.

În cele din urmă, am să las deoparte
Sentimente de foc și vise deșarte,
Mesajele mele ies parcă-ncifrate
Viața-i ca o rachetă.. eu plec pe Marte.

Și-observ cât de greu trece timpu’
Cred c-am fumat că iar mă ia tripu’
Cu casca-n ureche tac și-mi ascult beatu’,
Îmi tot spun că tre’ să-mi reiau ritmu’.
Asta însemnă iubire adevărată,
Lacrimi în suflet, inima curată
Aceeași inimă de-o fată furată,
Iubirea profundă și cizelată.

Merg singur.. prin ploaie pe-afară,
Las tot ce-a fost.. inima spre seară.